No me dió tiempo a despedirme,
Aprendía con los años de lo que iba el cuento
Tú querías esa seguridad que ni yo encuentro
Pero entendimos al final, que así sería mejor
No me dió tiempo a despedirme,
Aprendía con los años de lo que iba el cuento
Tú querías esa seguridad que ni yo encuentro
Pero entendimos al final, que así sería mejor
No me permitió un café, ni un cómo estás ahora
Me recuerdo A tirones de tu abrigo largo
Te fiaba mi rutina pero por encargo
Y me fui por querer ser la dueña de otros labios.
Si pudiera volver, borraría cada error,
Mi torpeza y tanta estupidez.
Ya no soy la que fui, ya aprendí la lección
Y aunque me lo permitieras
Yo sé que sin mi, tu estás mejor.
Caen las hojas del otoño y te me apareces
En reuniones con amigos, te extraño tanto
En la huella de mi vida te agarraste fuerte, tan fuerte
Cuando acabamos y te vi sacar todas tus cosas de la habitacion.
Tan solo me quedé con todo aquello que aún olía a ti
Crucé la puerta y sin mirar atras deje lo que me hacía feliz
No atendi cuando el destino me estaba gritando
Si pudiera volver, borraria cada error
Mi torpeza y tanta estupidez
Ya no soy la que fui, ya aprendí la lección
Y aunque me lo permitieras
Yo sé que sin mi tu estás mejor
Y te sueño cada noche, cada día, cada maldita hora
Te extraño, cuando tú ni sabes que yo no estoy sola
Y me vuelvo loca de pensar que alguien te abrace ahora
Te extraño, cuando tú ni sabes que esto me desborda
Si pudiera volver, borraría cada error
Mi torpeza y tanta estupidez
Ya no soy la que fui, ya aprendí la lección
Y aunque me lo permitieras
Yo sé que sin mi tu estás mejor
Y aunque me lo permitieras
Yo sé que sin mi tu estás mejor
Nu am avut timp să -mi iau la revedere,
Am aflat de -a lungul anilor despre ce este povestea
Ai vrut acea securitate pe care nici nu o pot găsi
Dar am înțeles până la urmă, că ar fi mai bine în acest fel
Nu mi -a permis o cafea și nici cum ești acum
Îmi amintesc că am tras la haina ta lungă
Am avut încredere în tine cu rutina mea, dar la cerere
Și am plecat pentru că voiam să fiu proprietarul altor buze.
Dacă aș putea să mă întorc, aș șterge fiecare greșeală
Strălucirea mea și o astfel de prostie.
Nu mai sunt ceea ce eram, am învățat deja lecția
Și chiar dacă mă lași
Știu că fără mine, ești mai bun.
Frunzele de toamnă cad și mi se pare
În întâlniri cu prietenii, îmi este atât de dor de tine
În amprenta vieții mele pe care le -ai ținut strâns, atât de strâns
Când am terminat și am văzut că îți scoți toate lucrurile din cameră.
Tocmai am păstrat tot ce mirosea încă ca tine
Am traversat ușa și fără să mă uit înapoi, am părăsit ceea ce m -a făcut fericit
Nu am răspuns când Destinul îmi striga
Dacă aș putea să mă întorc, aș șterge fiecare greșeală
Strălucirea mea și atâta prostie
Nu mai sunt ceea ce eram, am învățat deja lecția
Și chiar dacă mă lași
Știu că fără mine ești mai bun
Și visez la tine în fiecare seară, în fiecare zi, la fiecare oră de nenorocit
Mi -e dor de tine, când nici măcar nu știi că nu sunt singur
Și înnebunesc să cred că cineva te îmbrățișează acum
Îmi este dor de tine, când nici măcar nu știi că asta mă copleșește
Dacă aș putea să mă întorc, aș șterge fiecare greșeală
Strălucirea mea și atâta prostie
Nu mai sunt ceea ce eram, am învățat deja lecția
Și chiar dacă mă lași
Știu că fără mine ești mai bun
Și chiar dacă mă lași
Știu că fără mine ești mai bun